Tată Ceresc, priveşte cu-ndurare
Peste poporul tău răscumpărat,
Şi-ncepe printe noi o cercetare,
Prin Duhul Tău cel Sfânt şi Minunat.

Să ne putem vedea nevrednicia
În faţa Slavei Tale, Tată Sfânt,
Și răul ce ne fură bucuria
Să fie pentru totdeauna-nfrânt.

Căci în a vieţii scurtă primăvară,
Noi semănăm cum Tu ne-ai învăţat,
Dar Tu eşti cel ce face să răsară
Adeseori dintr-un pământ uscat,

Holde frumoase, pline de viaţă,
Pe suprafața-ntregului Pământ
Şi-apoi în orice dimineaţă,
Le uzi cu roua Duhului Tău Sfânt.

Dar şi cel rău în noaptea-ntunecată
Când totul pare-n beznă cufundat,
Aruncă din sămânţa lui stricată,
Acolo unde noi am semănat.

Şi-n scurtă vreme, răsărind neghina
Obraznică şi neţinută-n frâu,
Înfăşurându-i ca un laţ tulpina,
Râzând se-nalță mai presus de grâu.

Noi am dori cu râvna noastră mare
Holdele sfinte să le curăţim,
Să smulgem iarba rea, otrăvitoare,
Crezând că Voia Ta o împlinim.

Dar Tu ne-nveţi să răspândim lumină
Şi cu răbdare, până la sfârşit,
Să nu privim cu teamă la neghină
Că vremea judecății n-a venit...

Acum neghina ţine strâns legate
De firul ei urât şi blestemat,
Fire de grâu curat, nevinovate,
Ce popartă-n spicul lor un rod bogat.

Nu smulgeţi încă firul de neghină
Că din prea multă râvnă s-ar putea
Să smulgeţi pentru veci din rădăcină
Şi grâul care creşte lângă ea.

Mai este printre noi, născut din fire,
Un frate pregătit să facă rău,
În vorba lui nu desluşeşti iubire
Că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu...

Dar are-n jur o lume minunată:
Copii, soţie, poate chiar nepoți;
Dacă vei încerca să-l smulgi vreodată,
S-ar prea putea uşor să-i smulgi pe toți.

Cu dragoste şi multă-ngăduinţă
Priveşte totdeauna-n jurul tău,
Că Cel ce-aduce-n toate biruinţă
A fost şi va rămâne Dumnezeu.

El va stârpi neghina blestemată
Şi pomul fără rod îl va tăia,
Şi printr-o sfântă, dreaptă judecată
În focul veşnic le va runca.

Creştine drag, nu mai privi cu ură
La cel căzut, robit de-al său păcat,
Căci în a lui Isus învățătură
Oricât de rău ai fi, poţi fi iertat.

Crezându-te curat şi fără vină
Ai grijă să nu fii doar fariseu,
Şi nu cumva să fii găsit neghină
Când te va cerne-n sită Dumnezeu!